In al doilea rind, tendinta nationala a romanilor este sa isi trivializeze realizarile daca acestea
nu sunt din motive “pure”. Faptul ca Stefan a construit patruzeci de manastiri este considerata
dovada unui spirit religios. Ca n-o fi avut nimic de-a face cu faptul ca la vremea respectiva o
biserica echivala cu o asezare omeneasca si, ca atare, a construi o biserica era o decizie
strategica… Si inca o decizie desteapta. Mihai l-a batut pe Sinan Pasa de i-a sunat apa in cap. Pe
de alta parte, a fost o lovitura preventiva, data asa cum a putut cu resurse insuficiente si adunate
in pripa. Polonezii sunt mindri pentru ca au infruntat panzerele germane cu cavaleria in ‘39, desi a
fost o aparare sinucigasa. Noi, in schimb, ne cacam pe noi ca Mihai n-a putut sa faca fata unui
imperiu care avea resurse suficiente pentru a se bate cu toata Europa centrala. Halal revizionism!

Traditia noastra nationala este sa luam in batjocura realizarile noastre, mai ales pe cele bune. Ne
este atit de teama sa ne aparam interesele nationale pentru ca ar putea fi luate drep “meschinarie”
si “egoism”, incit restul lumii, care nu e chiar asa de adversa laudei de sine, ne ia de fraieri. Si
au dreptate!

Daca te uiti la majoriatea natiilor, vei vedea ca notiunea de patriotism nu e deloc perimata si ca
nu ne-ar strica nici noua sa dam dovada de putina mindrie si de spirit national. Pentru ca praf in
ochi au grija altii sa ne arunce, fara sa fie necesar sa ii ajutam si noi.

O “minunatie de articol”, intr-adevar: am stat si m-am minunat cum de cineva atit de miop intelectual e in stare sa lege doua propozitii.

Ceea ce ar fi fost interesant, daca e sa citesc opinia Curtezanei Poate intr-unul din anii astia.

Si cred ca sint mai mari sanse de reusita in a crea ceva cind nu te asezi neaparat cu gindul la a Crea, decit atunci cind iti zici: clar acum fac Arta. Ca atunci esti cel mai departe de asta.

Nu cred ca creatia e sinonima cu arta. Atunci cind, de exemplu, iau niste scinduri, le tai, le
slefuiesc, le lipesc impreuna, le mai slefuiesc o data, o gramada de munca, nu inseamna ca am facut arta. E pur si simplu o biblioteca fara pretentii pentru uzul meu personal. Sau orice altceva am vrut sa fac. Pe de alta parte, am creat ceva si actul cu pricina, prin definitie se cheama creatie.

Cred ca Bach se gindea doar la Dumnezeu cind scria Patimile si mai putin la Arta lui. La Manole e invers.

Ce importanta are ce-au gindit fiecare cind au creat ceva? Sau, de exemplu, care le era situatia
familiala la vremea respectiva? Schimba asta cu ceva Patimile sau Curtea de Arges?

Insa acceptind jocul asta al imaginatiei (asa ambiguu cum e), cred ca comparatia ta nu e chiar
corecta. Spun asta pentru ca ar fi fost corect daca ai fi comparat Patimile cu Curtea de Arges si nu cu balada. Poezia in sine a fost scrisa de o terta parte.

Manole e diferit si dintr-un alt punct de vedere. Bach a compus de unul singur, ce a crezut ca
e mai bine. Manole a mai avut si o echipa ce meseriasi de supravegheat. Iar din experienta proprie pot sa spun ca nu e o munca inaltatoare – ca Manole a fost un tip arogant, increzut si, posibil, iute la miniie, nu trebuie sa ne surprinda. Acestea sunt calitati necesare unui sef, pentru ca fara ele se va gasi repede cineva care sa le aiba si care sa ii ia locul.

A vrut Manole sa faca cea mai frumoasa manastire de pina atunci? Cu certitudine! Ce e rau in asta?

Ma gindesc si eu: ce-ar fi fost daca Manole s-ar fi razvratit. Daca zicea:
“God, go fuck yourself, buddy, am nevasta si copil. La cum pui problema, man, o troica iti
ajunge.”

Asta ar avea logica daca Dumnezeu ar fi cel care darima ceea ce construiesc. Dar nicaieri nu e
sugerat acest fapt. Ca atare, sacrificiul nu e adus Domnului, ci orgoliului lui Manole.

Chiar daca ar fi fost asa cum spui tu, tot ar fi o contradictie in termeni. Cine formuleaza fraza asta, sigur nu construieste biserici. Daca are veleitati de inginer lucreaza la turnul Eiffel, la Burj-Al-Arab sau, mai prozaic, la Sofitel.

Ma rog, nu intram in analiza feminista: daca s-ar fi razvratit Ana? Ii arunca mortarul in fatza si baga divortz.

De ce s-ar fi razvratit Ana? Ea e la fel de dedicata precum si Manole. Toata furia naturii
dezlantuita in calea ei nu a fost in stare sa o opreasca. Ana este o fiinta care aspira la
perfectiune la fel de mult ca si Manole.

La fel ca si lui Manole, perfectiunea ei ii aduce sfirsitul (sau nemurirea prin consacrarea in
carti, dupa interpretare).

Ana moare pentru ca trebuie sa isi asculte barbatul. Manole moare pentru ca nu poate sa nu admita ca poate sa faca o manastire si mai frumoasa, ca toata viata va aspira spre perfectiune. De aceea isi insusesc statutul de simbol: au preferat sa moara decit sa fie ceea ce nu erau.