trecut glorios, un mit romanesc nemuritor

O minunatie de articol in Cotidianul de luni, 14 mai. Despre multe din prostiile din manualele comuniste de istorie, cind istoria a fost un puternic instrument propagandist, prostii preluate cu avint de romanii trecuti prin scoala: trecutul glorios, nenumaratele victorii impotriva turcilor, victorii in urma carora, nu le mai spune nimeni asta romanilor, tributul urca vertiginos. Stefan cel Mare n-a fost nici asa de mare si nici asa de “roman”: doar moldovean, ca asta-i lasase taica-su, n-a luptat in viata lui pentru Barbu Stefanescu Delavrancea, nici Mihai Viteazul asa de patriot (doar isi largea omul spatiul de vinoatoare, nu intregea natia romana). Dar poti sa te intelegi cu romanii? Sa le explici ca istoria nu este o “long fleuve tranquille” de la statul dac (ha! ha!) centralizat (of course, ei le-au dat cred idei francezilor in iacobinismul lor, de ce nu? asa cum sovieticii au inventat totul pe lume, incepind cu roata si apa calda) la statul comunist al lui Ceausescu (cel care ii tinea pe sovietici in sah, sa nu uitam, cum am putea?, cu lasere ce topeau tancurile la granita), ca centrarea pe stat este o capcana in care au cazut cu gratie si, ce-i mai grav, nici nu vor sa iasa: hai sa aparam statul, da-le dracu’ de drepturi liberale, ce om, ce cetatean, ii dam picioare in gura pina nu mai misca, oricum nu conteaza, Statul sa dainuie.

gouine ta grand-mere

pour les connaisseurs