La Madeleine

Just another WordPress.com weblog

Personnage a tuer une deuxieme fois

Posté par monomaniaque le avril 7, 2007

Ana lui Manole. As impusca-o pe femeia asta inainte s-o intilneasca Manole. Si pentru binele ei si pentru binele nostru, al femeilor care suporta imaginarul acesta cretin.

Arta, marea creatie cere sacrificiu, sa te porti cu cei din jurul tau de parca ar fi de unica folosinta, ii arunci cind nu-ti mai folosesc (si asta se refera, ah!, la geniul masculin, prin definitie dublu egoist). De ce nu-i spune Dumnezeu lui Manole: te las sa-ti faci biserica, dar tine minte, la sfirsit mori. Pur si simplu, nu ucis de propriile remuscari.  Ar fi atitia capabili sa se sacrifice pentru asta?

Dar mai e o intrebare care-mi vine-n minte: ce Dumnezeu e asta care are nevoie de sacrificii umane? De ce Manole trebuie sa-si sacrifice persoana cea mai draga si nu se “sacrifica” pe sine (oricare ar fi sensul si intelesurile acestui “a se sacrifica”). Nu pare a fi prea crestin autorul anonim.

Cum se impaca aceasta balada cu mareatza intrebare: ce-ai salva dintr-un incendiu? un om, o pisica sau pe Mona Lisa lui da Vinci? Esti ars daca nu vrei sa salvezi omul. Dar de ce nu l-am salva si pe cel de dinainte? Sau Arta merita orice sacrificiu? Asta numai inainte, ca dupa o dam in umanitare. Fuck it!

5 réponses vers “Personnage a tuer une deuxieme fois”

  1. runbaby a dit

    Pisica, fara nicio urma de dubiu :) . Mi-am pus si eu de multe ori intrebarea asta, cu Manole, that is. Pe de alta parte, ma enerveaza si ca femeia a stat calma, cel mult vaitandu-se, in timp ce nenea batucea mortarul in jurul ei (sau imi amintesc gresit balada?). Nu cred ca Dumnezeu a avut vreodata nevoie cu adevarat de un sacrificiu uman, imi amintesc de un citat (al carui autor imi scapa, fireste) care spunea ceva de genul ca asta e dovada suprema de egotism, sa crezi ca o fiinta care stapaneste infinitatea are nevoie de adorarea ta :) .

  2. monomaniaque a dit

    Eu ma asteptam la un gest gen Iov, cind vazindu-i credinta, capabila sa-si jertfeasca propriul copil Dumnezeului lui, acest Dumnezeu i-a oprit mina, convins. Mai ales ca Manole ucide doua persoane, ca nevasta-sa era insarcinata.
    Ori asa, aceasta balada ramine un elogiu al egoismului si megalomaniei. Un point c’est tout.Sinuciderea lui Manole nu mai rezolva mare lucru: doar adauga inca in pacat capital pe greul lui raboj.

    Dar ce se studiaza in manualele romanesti….Asa si Miorita care a ajuns balada resemnarii cind imi pare a fi altceva (ce legatura or avea alegerile parlamentare cu aceasta balada, nu vad).O vad doar inginerii din presa. :)

  3. dzeta a dit

    De ce ne spetim sa cream ceva? De ce iti folosesti timpul scriind acest blog?
    Pentru ca e singurul mod in care ne imaginam ca putem sa ne transcendem mortalitatea.
    De aia Mona Lisa va fi infinit mai importanta decit orice om, mai putin Da Vinci.

    Si pentru ca e foarte simplu sa facem sacrificii atunci cind nu suntem noi cei sacrificati.

    Nu are nimic de-a face cu romanii. Noi doar suntem printre putinii care suntem in stare
    sa acceptam acest fapt, in loc sa ne amagim ca individual suntem atit de importanti, asa
    cum e moda lansata relativ recent in America de Nord.

    Nici nu s-ar fi auzit de Ana, daca nu ar fi fost Manole. Probabil ca nici de Manole nu
    s-ar fi auzit sau, oricum, s-ar fi pierdut in negura timpului, asa cum nimeni nu-si mai
    aminteste cine a construit cele patruzeci de manastiri ale lui Stefan.
    Mai simplu, cine isi aminteste numele mesterilor care au lucrat cu Manole?

    El si Ana au devenit un simbol. Restul e irelevant. Ce daca Ana si copilul au murit?
    Ar fi murit oricum, numai ca mai tirziu si dupa o viata probabil irosita.

  4. monomaniaque a dit

    stai asa. Eu nu scriu in blog ca sa fac Arta, nu sint in stare si departe de mine gindul asta. Cu ceva noroc, am fi avut discutia asta la o bere. Nu cred ca ne numeam creatori atunci.
    Si cred ca sint mai mari sanse de reusita in a crea ceva cind nu te asezi neaparat cu gindul la a Crea, decit atunci cind iti zici: clar acum fac Arta. Ca atunci esti cel mai departe de asta. Cred ca Bach se gindea doar la Dumnezeu cind scria Patimile si mai putin la Arta lui. La Manole e invers.

    Ma gindesc si eu: ce-ar fi fost daca Manole s-ar fi razvratit. Daca zicea; “God, go fuck yourself, buddy, am nevasta si copil. La cum pui problema, man, o troica iti ajunge. ”

    Ma rog, nu intram in analiza feminista: daca s-ar fi razvratit Ana? Ii arunca mortarul in fatza si baga divortz.

  5. dzeta a dit

    Cu ceva noroc, am fi avut discutia asta la o bere.

    Ceea ce ar fi fost interesant, daca e sa citesc opinia Curtezanei :) Poate intr-unul din anii astia.

    Si cred ca sint mai mari sanse de reusita in a crea ceva cind nu te asezi neaparat cu gindul la a Crea, decit atunci cind iti zici: clar acum fac Arta. Ca atunci esti cel mai departe de asta.

    Nu cred ca creatia e sinonima cu arta. Atunci cind, de exemplu, iau niste scinduri, le tai, le
    slefuiesc, le lipesc impreuna, le mai slefuiesc o data, o gramada de munca, nu inseamna ca am facut arta. E pur si simplu o biblioteca fara pretentii pentru uzul meu personal. Sau orice altceva am vrut sa fac. Pe de alta parte, am creat ceva si actul cu pricina, prin definitie se cheama creatie.

    Cred ca Bach se gindea doar la Dumnezeu cind scria Patimile si mai putin la Arta lui. La Manole e invers.

    Ce importanta are ce-au gindit fiecare cind au creat ceva? Sau, de exemplu, care le era situatia
    familiala la vremea respectiva? Schimba asta cu ceva Patimile sau Curtea de Arges?

    Insa acceptind jocul asta al imaginatiei (asa ambiguu cum e), cred ca comparatia ta nu e chiar
    corecta. Spun asta pentru ca ar fi fost corect daca ai fi comparat Patimile cu Curtea de Arges si nu cu balada. Poezia in sine a fost scrisa de o terta parte.

    Manole e diferit si dintr-un alt punct de vedere. Bach a compus de unul singur, ce a crezut ca
    e mai bine. Manole a mai avut si o echipa ce meseriasi de supravegheat. Iar din experienta proprie pot sa spun ca nu e o munca inaltatoare – ca Manole a fost un tip arogant, increzut si, posibil, iute la miniie, nu trebuie sa ne surprinda. Acestea sunt calitati necesare unui sef, pentru ca fara ele se va gasi repede cineva care sa le aiba si care sa ii ia locul.

    A vrut Manole sa faca cea mai frumoasa manastire de pina atunci? Cu certitudine! Ce e rau in asta?

    Ma gindesc si eu: ce-ar fi fost daca Manole s-ar fi razvratit. Daca zicea:
    “God, go fuck yourself, buddy, am nevasta si copil. La cum pui problema, man, o troica iti
    ajunge.”

    Asta ar avea logica daca Dumnezeu ar fi cel care darima ceea ce construiesc. Dar nicaieri nu e
    sugerat acest fapt. Ca atare, sacrificiul nu e adus Domnului, ci orgoliului lui Manole.

    Chiar daca ar fi fost asa cum spui tu, tot ar fi o contradictie in termeni. Cine formuleaza fraza asta, sigur nu construieste biserici. Daca are veleitati de inginer lucreaza la turnul Eiffel, la Burj-Al-Arab sau, mai prozaic, la Sofitel.

    Ma rog, nu intram in analiza feminista: daca s-ar fi razvratit Ana? Ii arunca mortarul in fatza si baga divortz.

    De ce s-ar fi razvratit Ana? Ea e la fel de dedicata precum si Manole. Toata furia naturii
    dezlantuita in calea ei nu a fost in stare sa o opreasca. Ana este o fiinta care aspira la
    perfectiune la fel de mult ca si Manole.

    La fel ca si lui Manole, perfectiunea ei ii aduce sfirsitul (sau nemurirea prin consacrarea in
    carti, dupa interpretare).

    Ana moare pentru ca trebuie sa isi asculte barbatul. Manole moare pentru ca nu poate sa nu admita ca poate sa faca o manastire si mai frumoasa, ca toata viata va aspira spre perfectiune. De aceea isi insusesc statutul de simbol: au preferat sa moara decit sa fie ceea ce nu erau.

Laisser un commentaire

XHTML: Vous pouvez utiliser ces étiquettes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <pre> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>