1. Sau oricine trimite visele. Am luat subconstientul din psihanaliza de taraba, ca nu l-am citit pe Freud. Nu inca.
Am vazut aseara The Good Sheperd, film despre infiintarea CIA pentru cei care nu stiu. Un film la ani lumina de lumea glamour a spionului James Bond. In lumea lui De Niro totul este rece, glacial (punctul slab al spionului-sef sovietic e frigul), mort sau aproape mort, nu ai mama, nu ai tata, abia daca-ti permiti un fiu, doar sefi, comploturi si secrete.
Ce mi-au produs mie rotitele care s-au pus in miscare in timpul somnului: un inceput ca de vacanta, lume vesela, bungalowuri dragute, ma rog, deconectant. Nu stiu cum degenereaza totul si se ajunge la o evadare, noaptea, of course, (din fericire eram si eu printre evadati), iar cei adormiti sint incuiati in camere si transformati in prizonieri. De aici urmeaza ceva de film sovietic, fugi pe margini de cale ferata, pustiu, interminabil, un batrin cu gluga care alerga la doar un pas (aparent) in fata noastra dar pe care nu am reusit deloc sa-l ajung. Ce sa-l si depasesc?.
Nu ma intrebati cum s-a terminat. Filmul meu sovietic s-a rupt pe calea ferata, iar eu m-am trezit cu o teribila stare de angoasa. Ma intreb acum, treaza: de ce n-am visat ca cineva facea ceva sa-i salveze pe ceilalti, pe prizonieri, sa-i trezeasca? (sper doar sa nu-mi mai amintesc eu ca asa ceva mi-a trecut prin cap). Gindul egoist: reusisem sa scap.
E grav, doctore?
(inainte sa obtin rezidenta canadiana – eram in Canada cind am primit-o - aveam cosmaruri recurente despre imposibilitatea de a iesi din Romania. Visam ca sint in Ro si ca sint prinsa ca intr-o capcana). Tara mea de dor v-ati gindi? No way. Tara mea de cosmar mai degraba.
2. sa vin si eu cu ideea mea despre moartea Ralucai: a omorit-o amabilitatea. Femeie ambitioasa, dar nu stia ca ambitia vine si un imens egoism si spirit de auto-conservare (ca doar nu va fi martira corporatistilor acum). Ea era fata buna si nu putea sa refuze: din nevoia de acceptare, din nevoia de a da bine in ochii celorlalti, ca orice femeie care viseaza sus si careia i se bate obrazul sa nu se transforme intr-o “bitch”. Ma gindeam la personajul din Devil wears Prada. Un personaj masculin nici n-ar fi atras atentia, nu poti sa faci un film despre un barbat in pozitia Mirandei Pristley, dar nu-i poti ierta unei femei ca nu e mama ranitilor.